Ce este poliomelita?

Poliomielita – adesea denumita ?i paralizie infantila – este o boala infecto-contagioasa ce afecteaza sistemul nervos central si poate cauza paralizii, afectand mai ales copiii sub varsta de 5 ani.

Poliovirusul este un virus cunoscut mai ales prin faptul ca distruge sistemul nervos, cauzind paralizie. Frecventa manifestãrilor severe este de 1 caz de paralizie la 200 de infectii cu virus.

Poliomelita este o boala epidemica si contagioasa, iar singura metoda de prevenire recomandata fiind vaccinarea antipoliomielitica.

Cauza poliomelitei

Poliomelita este cauzata de trei tipuri de poliovirusuri. Poliovirusul este un virus cunoscut mai ales prin faptul ca distruge sistemul nervos, cauzind paralizie. Cu toate acestea, majoritatea persoanelor infectate cu acest virus nu au simptome, iar la ceilalti acestea sunt foarte slabe. Boala apare datorita infectiei cu virusul poliomielitei.

Cum se transmite infectia cu virusul poliomielitei

Transmiterea poliovirusului survine cel mai adesea prin traseul oral-anal, datorita neglijarii spalarii miinilor sau consumului de apa si mincare contaminata.Persoanele infectate pot sa continua excretii cu virusi timp de citeva saptamini. Perioada de incubatie este de 7 -14 zile.

Simptomele poliomielitei

Majoritatea persoanelor (90-95%) nu au deloc simptome.

Poliomielita prezinta o evolutie usoara si scurta a bolii si are urmatoarele simptome:

– febra (peste 39,50C)
– o stare generala proasta
– lipsa poftei de mincare
– constipatie
– voma
– dureri abdominale
– dureri in git

Uneori, poliomelita nu aprezinta simptome

In unele cazuri, persoana infectata nu prezinta intotdeauna simptome. In unele cazuri simptomele sunt pseudo-gripale: febra, angina (durere de gat), tulburari digestive, dureri de cap, dureri abdominale. Uneori pacientul acuza redoare de ceafa sau dureri la nivelul membrelor inferioare. Cea mai grava forma a bolii este paralizia poliomielitica. Durerile musculare sunt foarte intense, paralizia instalandu-se in decursul primei saptamani. Paralizia poate afecta unul sau ambele membre inferioare sau superioare, cat si musculatura toracelui. Vindecarea este mai mult sau mai putin completa, in functie de caz.

Aproximativ 1% dintre copii sunt afectati de paralizie. Dintre acestia peste 1% sunt afectati pe viata post-poliomielita. Daca sunt afectati muschii respiratori, in absenta respiratiei artificiale, poate surveni decesul. Nu exista tratament, dar intr-o oarecare masura se pot ameliora simptomele. Bolnavul poate avea uneori nevoie de respiratie artificiala.

Poliomielita in Romania

In Romania, au evoluat mai multe episoade epidemice, in anii 1927, 1955, 1980–1982 (221 de cazuri, determinate de virusuri polio salbatice tip 2 si 3) si in perioada 11 noiembrie 1990 – 25 aprilie 1992 (13 cazuri, determinate de virusul polio salbatic tip 1, care a implicat in special copii romi nevaccinati, multi dintre ei infectati cu virusul imunodeficientei umane HIV). Ultimul caz de poliomielita din Romania (aprilie 1992) a fost tot un copil de etnie roma, din judetul Giurgiu, care nu fusese niciodata vaccinat.

In 2002, a fost elaborat si adoptat „Planul national de actiune pentru mentinerea statutului fara poliomielita din momentul certi­ficarii regionale pana la certificarea globala“ (nr. DB 5.278/22.08.2002), care apoi a fost actualizat periodic. Obiectivul principal al acestui plan este de a reduce riscul de raspandire, in urma unui eventual import, a poliovirusurilor salbatice si a poliovirusurilor derivate din virusurile vaccinale (VDPV – vaccine derived polioviruses) circulante in tarile endemice si in cele recent reinfectate.

Principalele masuri care trebuie aplicate pentru a atinge acest obiectiv sunt: continuarea vaccinarii antipolio de rutina si realizarea unei acoperiri vaccinale cu patru doze de VPI de cel putin 95%; mentinerea unui sistem de supraveghere eficient pentru detectarea tuturor cazurilor de paralizie acuta flasca (PAF) si instituirea masurilor de control la aparitia unui caz suspect clinic de poliomielita sau a izolarii unui virus polio salbatic de la o persoana fara manifestari clinice.

Pe plan european, Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) a sarbatorit, la 21 iunie 2012, la Copenhaga, zece ani de cand Regiunea OMS Europa (53 de tari) a fost certificata „libera de poliomielita“.

Vaccinarea antipolio in Romania

In Romania, de-a lungul timpului, au fost disponibile si utilizate cele doua tipuri de vaccinuri si anume: vaccinul polio inactivat (VPI) de tip Salk – primul vaccin polio, inregistrat pentru prima data in anul 1955, in SUA; vaccinul polio oral (VPO) de tip Sabin, auto­rizat in 1961 ca vaccin monovalent si in 1963 ca vaccin polio trivalent. In perioada 1957–1961, s-a utilizat vaccin polio inactivat (Salk), iar din 1961 s-a introdus vaccinul polio oral (Sabin), astfel: 1961–1962 s-a utilizat un vaccin polio oral rusesc; 1963–1990 vaccin polio oral produs la Institutul Cantacuzino; 1990–2008 – vaccin polio oral de import.

In perioada 1957–1961, s-a utilizat vaccin polio inactivat (Salk), iar din 1961 s-a introdus vaccinul polio oral (Sabin), astfel: 1961–1962 s-a utilizat un vaccin polio oral rusesc; 1963–1990 vaccin polio oral produs la Institutul Cantacuzino; 1990–2008 – vaccin polio oral de import.

Din 2014, doza a cincea de vaccin polio se va administra la varsta de 6 ani (in locul dozei de la 9 ani), sub forma de vaccin combinat dT–VPI.

In perioada 1961–1995, vaccinarea antipolio s-a realizat in campanii, organizate primavara si toamna. Din noiembrie 1995, odata cu instalarea in toata tara si la toate nivelurile (national, judetean, local – medic de familie) a „lantului de frig”, s-a trecut la vaccinarea in ritm continuu, la implinirea varstei recomandate.

In 1996, au fost organizate „zile nationale de vaccinare“, cand toti copii sub 5 ani au primit cate doua doze de vaccin polio oral, indiferent de antecedentele vaccinale. Acoperirea vaccinala a fost in jur de 96%.