Miturile despre a fi tata ne inconjoara inca de la varsta adolescentei: majoritatea femeilor traiesc cu impresia ca barbatii nu isi doresc copii si ca trebuie tarati in aceasta stare de fapt care se numeste paternitate, ca nu se vor pricepe la nimic din ce are legatura cu micutii lor si ca vor incerca sa scape cu orice ocazie de indatoririle lor, iar barbatii sunt convinsi de la aceeasi varsta ca femeile sunt facute sa fie mame, iar ei, barbatii, vor fi prinsi in aceasta capcana mai devreme sau mai tarziu. Iti oferim, indiferent ca esti viitor tata, tata, viitoare mama sau mama cateva informatii utile.

Miturile despre a fi tata sunt… doar niste mituri. Psihologii le-au demontat unul cate unul, bazandu-se nu pe niste studii sau cercetari complicate realizate in laboratoare, ci pe realitatea inconjuratoare. Daca te uiti in jurul tau, vei recunoaste majoritatea miturilor si vei putea observa cum acestea sunt transmise de la cuplu la cuplu si, in cele din urma, din tata in fiu, afectand relatiile intre tati si copiii lor. Iti dezvaluim si tie care sunt cele mai comune mituri legate de barbati si paternitate si care este adevarul gol-golut din spatele acestora.

Barbatii nu isi doresc copii la fel cum isi doresc femeile

Inca din perioada adolescentei, femeile isi doresc sa devina mame. Si nici macar la varsta la care se presupune ca sunt deja maturizati pe deplin, barbatii nu isi doresc prea mult sa aiba copii.

Realitatea: Adevarul este ca educatia joaca un rol foarte important in crearea dorintelor. Inca din frageda pruncie, fetele sunt educate sa devina mame: li se ofera jucarii cu ajutorul carora sa isi creeze un mic camin: casute pentru papusi, mini-bucatarii si papusi – care sa joace rolul copiilor de care trebuie sa aiba grija. Baietilor, in schimb, li se ofera jucarii care incurajeaza independenta si individualitatea: masinute, elicoptere, jocuri de construit sau jocuri care incurajeaza castigul, indiferent sub ce forma.

In timp ce fetele invata cum sa aiba grija de casa si de copii, baietii invata sa se distreze sau sa castige (bani). Nimic in neregula, insa nu este de mirare ca femeile si barbatii nu au acelasi ritm biologic atunci cand vine vorba despre dorinta de a deveni parinti. Femeile isi doresc si sunt pregatite sa isi asume rolul de mame incepand cu varsta adolescentei pentru ca au exersat (pe papusi) cum sa isi indeplineasca rolul. Barbatii se pregatesc sa sustina financiar (sa castige) femeile si copiii care le vor fi familie. Trebuie sa stii ca diferenta de intensitate a dorintei de a avea copii dispare in jurul varstei de 40 de ani: la aceasta varsta, femeile si barbatii isi doresc la fel de mult sa devina parinti.

Concluzie: Poate ca barbatii sunt mai putin fascinati de ideea de a avea copii decat femeile, pentru ca ei sunt mai preocupati de aspectele practice (financiare), mai ales ca in societatea traditionala (si nu numai), atat mamele cat si tatii considera ca barbatul are o responsabilitate mai mare fata de copii din punct de vedere financiar (chiar si in cazurile in care mama castiga mai mult decat tata).

Numai sentimentele viitoarei mame sunt importante

Schimbarile uimitoare prin care trece corpul partenerei in timpul sarcinii si preocuparea pentru nastere in sine pot face viitorul tata sa creada ca numai sentimentele ei sunt importante in ceea ce priveste faptul ca devin parinti. Preocuparea lui pentru sanatatea ei fizica si mentala sunt cu adevarat foarte importante atat in timpul sarcinii, cat si dupa nastere, insa si viitorul tata are anumite sentimente in legatura cu tot ceea ce se intampla ori urmeaza sa se intample. Nu conteaza? Nu exista?

Veti putea observa acest fenomen la orice barbat care urmeaza sa devina tata in viitorul apropiat: poate vorbi cu usurinta despre aspectele pozitive sau chiar amuzante ale statutului de tata, insa ii este foarte greu sa exprime cu voce tare sentimentele de teama si de neliniste in legatura cu tot ceea ce urmeaza sa apara, sa se schimbe in viata lui.

Va lesina daca va asista la nastere? Nasterea va decurge fara complicatii? Bebelusul va fi sanatos? Dupa nastere, relatia cu partenera de viata se va schimba? Isi va putea construi cariera profesionala si sa fie tatal care vrea sa fie in acelasi timp?

Realitatea: Adevarul este ca si viitorii tati au sentimente si ca acestea trebuie auzite. Faptul ca majoritatea partenerilor isi tin sentimentele ascunse pentru a nu adauga grijile lor in mintea si sufletele gravidelor nu inseamna ca aceste sentimente nu exista. Adevarul este ca viitorii tati ar trebui sa impartaseasca viitoarelor mame grijile lor, temerile, sperantele si planurile lor in legatura cu viata lor personala, profesionala sau familiala.

Majoritatea gravidelor tanjesc dupa asemenea interactiune cu partenerii de viata. De asemenea, viitorii tati ar trebui sa ia in considerare faptul ca exista numeroase carti pentru viitorii tati in care majoritatea sentimentelor sunt explicate de autorii care au trecut prin asemenea experiente de viata sau de specialisti. In plus, in mediul online, pot fi gasite bloguri sau chiar grupuri de discutii pentru viitorii tati.

Concluzie: Impartasirea sentimentelor, fie ele pozitive ori negative, intareste relatia de cuplu, mai ales intr-o perioada atat de sensibila cum este cea a unei sarcini. Fiecare barbat trebuie sa isi permita sa se simta vulnerabil, fericit, speriat sau confuz in aceasta perioada. Daca zi de zi viitorul tata va incerca sa poarte o masca, sa joace rolul barbatului puternic, va pierde contactul cu realitatea si cu propriul sine, ceea ce se va intoarce impotriva sa mai tarziu in viata.

Barbatii nu sunt sensibili la bebelusi

Pornind de la premisa ca barbatii sunt mai duri sau ca nivelul mai crescut al testosteronului impiedica barbatii sa fie la fel de emotivi precum femeile, ideea ca barbatii sunt mai insensibili cand vine vorba despre bebelusi a devenit unul dintre miturile general acceptate.

Realitatea: Trebuie sa stii ca ritmul cardiac al barbatilor creste in aceeasi masura cum creste ritmul cardiac al femeilor atunci cand aud un bebelus plangand. Studiile au mai aratat chiar ca taticii isi pot recunoaste bebelusii, legati la ochi, numai tinandu-i de mana, dupa numai o ora petrecuta impreuna, atingandu-se ori tinand bebelusul in brate. De asemenea, trebuie sa stii ca atunci cand un tatic hraneste cu biberonul un bebelus o face intr-un mod la fel de tandru precum o femeie, iar bebelusul mananca aceeasi cantitate de lapte ca in cazul in care sunt hraniti de mama.

Concluzie: Taticii sunt foarte sensibili cand este vorba despre bebelusi, in aceeasi masura in care sunt si mamele.

Mamele stiu sa ingrijeasca mai bine copiii

Realitatea: Trebuie sa stii ca ambele sexe sunt la fel de capabile sa aiba grija de un nou-nascut. Avantajul mamelor este ca, in general, ele petrec mult mai mult timp cu bebelusul si ca invata mai repede pentru ca in primele saptamani sau luni de viata ale micutului mama este cea care se ocupa exclusiv de acesta. In plus, mamicile sunt sprijinite adesea de personalul medical din maternitate, apoi de membrii familiei sau de prieteni apropiati care au experienta cu bebelusii. In acelasi timp, taticii nu au parte de prea mult ajutor din partea celor din jur si nici nu au la dispozitie la fel de mult timp in care sa ingrijeasca nou-nascutul.

Concluzie: Daca tata si mama ar petrece aceeasi cantitate de timp cu nou-nascutul si ar beneficia de acelasi ajutor din partea persoanelor cu experienta si/sau calificare, abilitatea de a ingriji un nou-nascut ar fi la acelasi nivel.

Tatii nu sunt atat de importanti pentru bebelusi

Pornind de la mitul anterior conform caruia tatii nu stiu sa ingrijeasca bebelusii si continuand cu credinta ca mamele sunt singurele fiinte cu adevarat indispensabile bebelusului si copilului mic, mitul conform caruia tatii nu sunt importanti pentru bebelus reduce rolul barbatului la aproape un simplu donator de sperma.

Realitatea: In ciuda faptului ca mama hraneste si ingrijeste bebelusul aproape exclusiv, bebelusul are nevoie de ambii parinti, inca din prima zi de viata. Studiile au demonstrat ca micutii ai caror tati s-au implicat in cresterea lor se adapteaza mai bine la gradinita si la scoala, au un IQ mai ridicat si mult mai putine probleme de comportament comparativ cu copiii ai caror tati nu s-au implicat in cresterea si educatia lor. Copiii care au fost crescuti de tatici dedicati lor isi fac prieteni mult mai usor si sunt capabili sa inteleaga mai lesne ce simt oamenii din jurul lor. Mai tarziu, copiii cu tatici implicati au vieti sentimentale mai multumitoare, o sanatate mentala mai buna si un risc mai scazut de a avea probleme cu legea.

Concluzie: Indiferent daca vorbim despre fetite sau baietei, rolul tatalui este esential, nu irelevant in ingrijirea si cresterea bebelusului. Acest fapt se aplica si in cazul in care parintii sunt separati / divortati.

Barbatii care se concentreaza prea mult pe copii nu vor reusi in viata profesionala

Deseori, chiar si in societatea moderna, barbatii sunt invatati sa isi considere munca drept principalul lor atribut in functie de care sunt apreciati sau criticati, aceasta parte a vietii lor fiind cea care le confera valoare sociala, dar si respect de sine. Mesajul social subliminal este ca barbatii care fac sacrificii in acest sens, alegand viata de familie in defavoarea vietii profesionale o fac pentru ca nu ar putea avea prea mare succes in profesie.

Realitatea: Din ce in ce mai multi barbati descopera ca a fi tata este plin de satisfactii si acorda o importanta mare acestui statut. Foarte multi tati renunta la a urmari promovari in plan profesional in favoarea a mai mult timp de calitate petrecut in familie datorita satisfactiilor pe care le gasesc langa copiii lor, nu pentru ca nu pot avansa profesional. Tatii din zilele noastre simt ca a fi un tata bun reprezinta una dintre realizarile majore ale vietii.

Concluzie: Viata de tata apoate oferi satisfactii mult mai mari decat viata profesionala. In fond, ceea ce te defineste ca om sta inauntrul fiecaruia, nu pe cartea de vizita.

Fiecare barbat va fi un tata identic cu tatal sau

Indiferent daca tatal sau constituie un exemplu pozitiv sau negativ, barbatii au tendinta sa considere ca, in ceea ce priveste relatia cu copiii sai, isi va copia parintele fie ca vor, fie ca nu vor. Acest mit il putem regasi in mare masura si in ceea ce priveste mamele; fiecare dintre noi a auzit sau a folosit macar o data expresia „aoleu, ma transform in mama mea” .

Realitatea: Adevarul este ca nu are absolut nicio importanta cum a fost tatal sau pentru un barbat; abilitatile de tata sau lipsa acestora nu influenteaza capacitatea sa de a fi un tata bun. Este normal ca fiecare barbat sa sa gandeasca uneori la familia sa si, indiferent daca situatia a fost pozitiva sau negativa, sa ii incolteasca in minte gandul ca va calca pe urmele tatalui sau. Trebuie doar sa nu uite ca tatal sau nu trebuie sa fie modelul sau de parinte, ci numai o idee a felului de tata care ar putea deveni, la randul sau. Cel mai bun lucru pe care il poate face un barbat este sa priveasca foarte atent in jurul sau: rudele, prietenii sau colegii pot avea, fiecare dintre ei, cate o calitate pe care si-ar dori sa o adopte.

Concluzie: A fi tata nu inseamna sa imiti nici propriul tata, niciun alt model, ci sa cauti sa acumulezi de la fiecare tata cate o trasatura de admirat si sa te transformi intr-un cumul de cunostinte, abilitati si sentimente care sa te faca tatal perfect care iti doresti sa fii pentru copilul tau.

Sursa: Qbebe