Cresterea prenatala

Cresterea prenatala, vitala ca importanta, este cea mai putin cunoscuta. In perioada embrionara, in care survine organogeneza, la 8 saptamani embrionul masoara circa 2,5 cm in lungime si cantareste un gram, iar la 12 saptamani 7,5 cm, respectiv 14 grame (deci intr-un interval de patru saptamani isi sporeste greutatea de 14 ori si lungimea de trei ori).

In perioada fetala continua ritmul „formidabil” al cresterii in lungime si greutate. De exemplu, in a doua luna fetala cresterea in lungime este de cca. 1 mm/zi, apoi chiar 1,5 mm zilnic, rata care, daca s-ar mentine dupa nastere, ar duce la o lungime (la varsta de 16 ani) de peste 6,3 m.

Cresterea in lungime

Cresterea in lungime este mai rapida decat cea ponderala, fatul atingand la varsta de opt luni circa 80% din lungimea pe care o va avea la nastere, dar numai 50% din greutatea sa de la nastere.

Cresterea ponderala

Cresterea ponderala „in utero” este exploziva. Astfel, daca de la nastere pana la maturitate greutatea creste de circa 20-25 de ori, din momentul fertilizarii ovulului pana la nastere cresterea este de peste patru miliarde de ori!

In ciuda acestui caracter „exploziv”, cresterea in greutate a copilului este mult mai lenta decat a altor specii. Astfel, soarecele are o greutate la nastere ce reprezinta circa 30% din greutatea mamei sale (si a dobandit-o in numai trei saptamani de gestatie), pe cand greutatea la nastere a copilului reprezinta doar 4-5% din greutatea mamei sale si, pentru aceasta, i-au fost necesare 40 de saptamani de gestatie!

Datele acumulate cu privire la comportamentul fetal si la cel postnatal subliniaza rolul crucial al relatiilor dintre nou-nascut si mama sa inca din primele momente dupa nastere. Perturbarea acestor relatii poate avea consecinte nefaste pe termen lung (tulburari emotionale, de limbaj, de invatare etc.), fapt care impune abandonarea practicii nocive a separarii nou-nascutului de mama sa in maternitati si pledeaza pentru promovarea sustinuta a „rooming-in”-ului.