Inca de cand a avut loc conceptia, viitoarea mamica si fatul in dezvoltare trebuie sa fie monitorizati atent de catre specialisti. De aceea exista o lista cu investigatii medicale de care fiecare femeie insarcinata ar trebui sa tina cont.

Mai jos vei gasi analizele pe care graviduta trebuie sa le faca pentru a depista eventuale probleme de sanatate pe parcursul sarcinii.

Care sunt investigatiile de laborator necesare in cursul unei sarcini normale?

Hemograma – se efectueaza imediat dupa stabilirea diagnosticului de sarcina; in acest fel se poate depista precoce o eventuala anemie. Dupa saptamana 21 de sarcina, hemograma trebuie repetata la fiecare 4 saptamani, urmarindu-se in special valoarea hemoglobinei. Cifra acesteia trebuie mentinuta peste 10.5g/dl.

Grupul sanguin si factorul Rh trebuie efectuate cat de repede la ambii parteneri; se poate identifica astfel o posibila incompatibilitate, fiind necesara o monitorizare corecta in timpul sarcinii.

Examenul de urina se efectueaza la fiecare 4 saptamani pentru a depista o eventuala infectie urinara -in acest caz se efectueaza si urocultura, posibilele pierderi de proteine sau prezenta de glucoza. In cazul prezentei glucozei in urina sunt necesare investigatii suplimentare pentru diagnosticarea diabetului zaharat sau a diabetului gestational.

Examenul secretiei vaginale trebuie efectuat de fiecare data cand pacienta prezinta leucoree. Foarte important de retinut este ca infectia gonococica contractata in sarcina poate determina infectii neonatale (oftalmia gonococica).

Diagnosticul infectiilor congenitale este foarte important datorita impactului pe care acestea il pot avea asupra dezvoltarii fatului si nou-nascutului. Printre cele mai grave consecinte ale infectiilor dobandite in cursul sarcinii se numara: avortul spontan, nasterea prematura, moartea fatului in uter, malformatiile congenitale.

Screening-ul pentru aceste infectii are rolul de a evalua statusul imun matern fata de un anumit patogen si de a detecta prezenta unei infectii active.

In aceste conditii, in perioada sarcinii se recomanda efectuarea urmatoarelor teste:

1. Serologia pentru HIV se face numai cu acordul pacientei la debutul sarcinii.

2. Ag Hbs se determina aproape de momentul nasterii la pacientele cu risc crescut fata de aceasta infectie.

3. Serologia pentru sifilis – VDRL, TPHA – se efectueaza atat la inceputul sarcinii, cat si in trimestrul III de sarcina. Gravitatea infectiei congenitale este deosebita in cazul in care mama contacteaza boala in ultimele doua luni de sarcina.

4. Anticorpii IgG si IgM pentru virusul rubeolei – se titreaza cat mai precoce in timpul sarcinii. Exista cateva situatii distincte: AcIgG pozitiv si AcIgM negativ inseamna ca pacienta are imunitate fata de acest virus si nu mai necesita testari ulterioare. Daca IgG este negativ – ceea ce inseamna absenta imunitatii – serologia pentru rubeola va fi repetata in cursul saptamanilor 16-18. In cazul infectiilor acute IgM este pozitiv pe o perioada de 4-8 saptamani de la debutul simptomatologiei. Prezenta unui IgM pozitiv trebuie verificata prin cel putin 2 metode.

5. Anticorpii IgG si IgM pentru cytomegalovirus. Efectele citomegalovirusului asupra embrionului sunt aceleasi ca si la virusul rubeolei. Astfel el trebuie depistat cat mai precoce, in primul trimestru de sarcina. Riscul afectarii fatului exista numai in cazul in care mama se infecteaza cu acest virus prima data in cursul sarcinii. Daca la un screening inainte de sarcina sau la prima determinare la inceputul sarcinii se constata IgG pozitiv si IgMnegativ, se considera ca exista un risc minim de infectie congenitala si nu sunt necesare evaluari ulterioare. Daca insa se obtine atat IgG, cat si IgM negativ, este necesara repetarea determinarilor in luna a4 a.

6. Anticorpii IgG si IgM pentru toxoplasmoza – sunt anticorpi ce trebuie testati fie inainte de sarcina, fie cat mai repede, fie in timpul sarcinii. In acest caz sunt cateva situatii distincte cu conotatii diferite. Astfel, determinarea in timpul sarcinii Ac IgG Ac IgM, daca se depisteaza a fi pozitivi, pacienta este suspectata de o infectie. Totusi, avand in vedere faptul ca anticorpii IgM necesita un an de infectie, diagnosticul este dificil de pus si tine cont de determinari de IgG cantitativ precum si de confirmarea pozitivitatii IgM prin cele 2 metode.
O situatie este aceea in care Ac IgG sunt pozitivi, Ac IgM negativi; acest lucru determina un nivel scazut al imunitatii si necesita repetarea pe parcursul sarcinii.

7. Serologia pentru Listeria monocytogenes. Gravidele se infecteaza cel mai adesea in trimestrul III de sarcina din cauza scaderii imunitatii de tip celular inregistrata in aceasta perioada; infectia se poate transmite transplacentar la fat. Detectarea unei cresteri semnificative a titrului de anticorpi – de 4 ori – la examinarea a 2 probe recoltate la un interval de 2-3 saptamani este sugestiva pentru infectia curenta.

8. Cultura secretie genitala pentru Streptococ de grup B. Exista doua forme clinice de manifestare a infectiei neonatale in cazul infestarii: septicemia, cu debut precoce in primele zile de viata; meningita, cu debut tardiv in decursul primelor luni. Pentru prevenirea acestor complicatii se recomanda screening-ul pentru Streptococul de grup B – prin cultura secretiei vaginale – la toate gravidele aflate in saptamanile 35-37 de sarcina.

Pentru a putea interpreta corect rezultatele, este necesara cunoasterea modificarilor parametrilor de laborator in cursul sarcinii normale.