Ce este fierul?

Fierul (Fe) este un metal absolut necesar organismului care se gaseste in alimente sub doua forme:

• Fe heminic si
• Fe nonheminic.

Importanta acestei clasificari este data de ratele diferite de absorbtie intre cele doua forme de Fe din alimentatie.

Rolul fierului

Fierul intra in structura hemoglobinei, transportatorul sanguin de oxigen de la plaman spre tesuturi, si in structura altor enzime, fiind esential in asigurarea unui metabolism normal. 2/3 din Fe din organism se gaseste in hemoglobina.

Rezervele totale de Fe ale organismului sunt de 3,5-4,5 g, fiind stocate in ficat, splina si maduva osoasa.

Necesarul de fier

Aport alimentar obisnuit: 10-20 g/zi

Necesitati crescute de aport de Fe aparin situatii in care absorbtia lui este alterata. Astfel de situatii pot fi:

• Aclorhidria, care scade absorbtia de Fe.
• Parazitoze intestinale care cresc pierderile intestinale de Fe.
• Dispozitivele contraceptive intrauterine care pot creste fluxul menstrual cu 30-50%. In contrast, contraceptivele reduc fluxul menstrual cu 50%.
• Pierderi zilnice: 1g/zi. in perioada ciclului menstrual, pierderile se dubleaza.

Continutul in Fe al fatului si al placentei este de aproximativ 320 mg.

Laptele matern contine relativ putin Fe (0,35 mg/l). In functie de cantitatea produsa care variaza mult in primele 3 luni de viata a copilului, se poate ajunge la 0.27 mg/zi. Acesta insa e foarte bine absorbit, probabil datorita lactoferinei.

De aceea, la o femeie care nu are un deficit de Fe, laptele matern este o sursa suficienta pentru copilul sau pana la 6 luni.

Ca si in cazul folatului (acid folic), existenta unui deficit de Fe la femeia insarcinata sau la cea care alapteaza are repercursiuni si asupra dezvoltarii copilului.

Surse de fier

Dieta obisnuita a unui adult contine 15-20 g de Fe, din care aproximativ 85 – 90% Fe non heminic.

O dieta exclusiv vegetariana poate reduce cantitatea de Fe absorbita la 5% din Fe ingerat.

Fe heminic se gaseste in:

• carne rosie,
• carne de pasare si
• peste

Fe non heminic se gaseste in:

• oua,
• legume,
• vegetale,
• fructe,
• cereale,
• nuci.

Produsele pe baza de cereale fortifiate cu Fe contin doar Fe non heminic.

IMPORTANT!
Absorbtia Fe se face in functie de nivelul de Fe din depozite si de sursa alimentara a Fe (existenta formei heminice sau non heminice):

• Fe heminic se absoarbe mai bine (20-50% din cantitatea ingerata) decat cel non heminic
• Fe non heminic se absoarbe in proportie de 0.1-35% din cantitea ingerata.
• Cand depozitele sunt foarte mult scazute, Fe non heminic se absoarbe aproape la fel de bine ca cel heminic.
• Absorbtia ambelor forme de Fe e facilitata de mediul acid (de aceea e indicata administrarea concomitenta de vitamina C), si este inhibata de prezenta calciului.
• Absorbtia Fe non-heminic este influentata in mod substantial de dieta:
  1. Creste in prezenta vitaminei C, absorbtia fiind aproximativ dublata prin aportul de
     numai 25 mg de acid ascorbic; la un aport de 1000 mg de acid ascorbic, absorbtia
     creste de 10 ori.
  2. Consumul concomitent de carne, pui sau peste creste absorbtia Fe non heminic
  3. Scade in prezenta acidului fitic (inositol hexofosfat) prezentin legume, orez, cereale. Acestea se leaga de Fe, facandu-l insolubil si non-absorbabil.
  4. Boabele de soia, zincul, polifenolii din cereale, fructe, legume – inclusiv taninii din ceai si cafea – inhiba absorbtia Fe non heminic.
  5. Acidul ascorbic consumat concomitent contracareaza partial inhibitia acidului ftalic sau a polifenolilor (de ex. o cana de suc de portocale contracareaza efectul negativ al fitatilor din cereale si a calciului din laptele servit la micul dejun).

Necesarul zilnic de fier

Suplimentarea fata de aportul obisnuit cu 16-20 mg/zi.

In timpul sarcinii, necesarul de Fe creste pentru a sustine dezvoltarea numarului suplimentar de hematii si cresterea fetala precum si pe cea a placentei.

Un aport suficient de Fe este necesar pentru dezvoltarea psihica a produsului de conceptie.

In al treilea trimestru de sarcina fatul isi creeaza depozitele pentru primele 6 luni de viata extrauterina.

Deficitul de fier

Deficitul de Fe este cea mai frecventa deficienta nutritionala in timpul sarcinii si determina:

• astenie
• scaderea capacitatii de efort si de concentrare
• stres cardio-vascular
• scaderea rezistentei la infectii
• anemie; anemia se instaleaza cel mai frecvent in trimestrul III de sarcina, cand sunt epuizate rezervele de Fe ale organismului.
• afecteaza cresterea si maturarea normala a fatului (prin aceea ca tesuturile in crestere consuma mult oxigen, iarincarcarea insuficienta cu Fe a hemoglobinei nu permite transportul unei cantitati suficiente de oxigen la tesuturi)
• afecteaza adaptarea in primele zile de viata extrauterina (prin insuficienta dezvoltare si prin insuficienta functionare a grasimii brune ca factor de termoreglare, deoarece grasimea bruna contine Fein mitocondrii)

La copii, anemia prin deficit de fier (anemia feripriva) se asociaza cu performanta psihica si fizica redusa, precum si cu modificari comportamentale cum ar fi atitudinea ezitanta si anxietatea, modificari ce persista si dupa tratament si restaurarea rezervelor de Fe. De aceea este necesara preventia anemiei feriprive la copii.

Avantajele unei alimentatii cu fier in cantitate suficienta:

• previne anemia materna
• previne nasterea prematura
• previne nasterea unui copil cu greutate mica la nastere
• scade riscul de mortalitate perinatala
• previne sau atenueaza anemia tranzitorie a nou nascutului