Ma abonez GRATUIT la newsletterul Corpul-Uman.com! Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016!

E-mail:

   Clic aici pentru Arhiva!

Acest site foloseste cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Aflati mai multe...

Dezvoltarea socio-emotionala si cognitiva a copilului0 Comments

Publicat in:
Etichete:3-6 ani, copil, creier, dezvoltare, dezvoltarea cognitiva, dezvoltarea copilului, dezvoltarea socio-emotionala, memorie, minte, sistem nervos

Etapa 3-6 ani pentru copil

Etapa de 3-6 ani este o perioada importanta de crestere pentru toate sistemele, insa poate cea mai spectaculoasa este dezvoltarea sistemului cerebral: la 5 ani creierul copilului cantareste aproximativ 90% din greutatea creierului unui adult, desi intregul corp reprezinta doar o treime din dimensiunile corpului unui adult.

La aceasta varsta, creierul copilului este in plin proces de formare, dezvoltarea lui depinzand de stimularea care ii este oferita.

Dezvoltarea copilului de 3-6 ani

Dezvoltarea copilului de 3-6 ani

Stimularea sistemului nervos determina de fapt reorganizarea cerebrala (formare, dar si reducere de sinapse), reorganizare care va fi esentiala pentru functionarea psihica optima. Este important ca aceasta stimulare sa fie in conformitate cu nivelul de dezvoltare al copilului, astfel incat activitatile propuse sa nu fie nici prea usoare (subsolicitare), dar nici prea grele (suprasolicitare) pentru copil.

DEZVOLTARE SOCIO-EMOTIONALA

La varsta de 3 ani, copilul are etichete verbale adecvate si recunoaste emotii ca: bucuria, furia, frica si tristetea, ajungand ca la varsta de 5-6 ani aceasta paleta de etichete sa fie mult mai ampla, fiind incluse rusinea, vinovatia, jena, empatia.

De la varsta de 5-6 ani, copiii pot sa faca distinctia clara intre emotia reala si cea aparenta, respectiv intre emotia resimtita si cea afisata in exterior.

Prescolarul invata sa isi controleze propriile emotii si dorinte. Aceasta abilitate de autoreglare emotionala este esentiala pentru dezvoltarea ulterioara si depinde si de stilul parental caracteristic mediului in care a crescut. Copiii pot utiliza deja discutarea emotiilor cu ceilalti sau mutarea deliberata a gandurilor de la sursa de distres ca strategii de autoreglare emotionala.

Dezvoltarea fiecarei persoane are la baza interactiunea dintre partea ereditara/biologica si mediu. Ambii factorii influenteaza dezvoltarea incepand chiar din momentul conceptiei si continuand toata viata. Dupa nastere, mai ales in perioada prescolara, mediul influenteaza dezvoltarea prin intermediul stilului parental (interactiunea parinte – copil). Dezvoltarea este optima mai ales daca parintii au abordare pozitiva, de tip non-confruntare, dau dovada de flexibilitate si disponibilitate, stabilesc o relatie de calitate cu copilul, manifesta sensibilitate fata de nevoile acestuia, stabilesc limite/reguli clare si pe intelesul copilului pentru comportamentul lui.

DEZVOLTARE COGNITIVA

Atentia se dezvolta gradual.

La 2-3 ani copilul este usor distras de evenimente noi. Treptat capacitatea de concentrare a atentiei creste, acest lucru fiind evidentiat de prelungirea duratei in care copilul ramane implicat intr-o activitate. Astfel la 6 ani copiii pot efectua activitati de 30 de minute.

Memoria autobiografica reprezinta un aspect esential al vietii noastre. Prin retinerea evenimentelor si experientelor importante prin care am trecut, reusim sa ne construim o istorie personala de viata (cine sunt eu) si amintiri comune cu celelalte persoane (de ex.: Craciunul trecut).

Memoria autobiografica are o dezvoltare mai pregnanta incepand cu varsta de 3 ani, odata cu imbunatatirea limbajului si conturarea sinelui/a imaginii de sine. Trebuie totusi sa fim atenti la doua aspecte. In primul rand, copiii de 3-6 ani sunt sugestibili si pot fi usor influentati in legatura cu lucrurile pe care si le amintesc. În al doilea rand, isi insusesc experientele celorlalti, ajungand sa relateze intamplari la care nu au luat parte.

Un progres accelerat se observa in producerea limbajului.
Daca la 2 ani poate sa pronunte si cunoaste cateva sute de cuvinte, la 6 ani ajunge sa cunoasca peste 10.000 de cuvinte.

La 2-3 ani, copiii invata sa generalizeze cuvintele nou invatate la situatii noi si la membrii care fac parte din aceeasi categorie.

La 3-4 ani inteleg sensul cuvintelor, dar se axeaza pe un singur sens al acestora. Pentru ca nu accepta doua-trei sensuri pentru acelasi cuvant, ei nu inteleg ironiile, sarcasmul, glumele, mesajele ambigue. La 3 ani incep sa desprinda regulile gramaticale: folosesc negatia si interogatia, leaga propozitiile intre ele, iar la 5 ani vor utiliza deja corect din punct de vedere gramatical limba natala.

La varsta prescolara se dezvolta si aspectul pragmatic al limbajului, care presupune adaptarea mesajului in functie de scopul comunicarii, contextul comunicarii, cunostintele si varsta interlocutorului. De exemplu, la 4 ani copilul este capabil sa isi adapteze limbajul in functie de ascultator, acelasi mesaj comunicandu-l diferit unui copil de 2 ani sau unui adult.

Inca de la varste mici copiii incearca sa inteleaga ceea ce se intampla in jurul lui si sa-si structureze noile informatii achizitionate din experiente (adica sa isi organizeze cunostintele). Deja la varsta de 3 ani retine si povesteste experientele sub forma de scenarii si naratiuni.

Intre 2-5 ani copiii isi formeaza si un set de teorii naive despre timp, miscare, gravitatie (fizica naiva), despre boala, moarte, ereditate, viata, vindecare (biologia naiva) si despre legatura intre minte si comportament (psihologia naiva).

Categoriile sunt o alta forma de organizare de cunostinte accesibila prescolarilor. La 4 ani, copiii categorizeaza deja in functie de forma si culoare, dar si in functie de categorii mai abstracte: animale, jucarii, mobila sau alimente. Mai mult decat atat, ei pot deja sa integreze acelasi obiect in categorii multiple (de exemplu, „cainele” in categoria „animale”, dar si in cele de „plimbare” sau „jucarii maro”).

Copiii fac erori in rezolvarea de probleme la aceasta varsta pentru ca nu pot inca verbaliza rationamentele efectuate, nu au toate cunostintele necesare si pornesc adesea de la premise false. Dar tocmai lipsa de informatie ii face sa devina „ganditori mai activi decat adultii” si mai deschisi spre invatare.

Prescolarul poate realiza rationamente analogice in domenii de cunostinte ce le sunt familiare si pentru situatii ce au semnificatie din punctul lor de vedere (de ex.: intr-o sarcina in care copiii trebuiau sa mute mingile dintr-un vas in alt vas la care nu ajungeau, relatarea unei povesti despre un vrajitor care si-a mutat comorile cu ajutorul unei baghete fermecate a facilitat folosirea unei tije de aluminiu care se afla langa ei pentru a trage vasul mai aproape) si rationamente de genul: „Daca paharul nu are urme de ruj, inseamna ca nu e al mamei”.




Author: Corpul Uman
Google
Curs de alaptare


Un nou serviciu special creat pentru tine!

Ai nevoie de consultanta avizata in privinta nasterii, alaptarii, diversificarii si alimentatiei tale sau a copilului?

Suna ACUM si stabileste o intalnire!
0751.160.458


Link-uri Sponsorizate
Dezvoltarea socio-emotionala si cognitiva a copilului

Lasă un răspuns